NIHILIST

Și totuși, se produce muzică bună și azi!

rophus — Wed, 26 Oct 2011 14:10:21 +0000

Someone send a runner through the weather that I’m under for the feeling that I lost today
Summer sent a runner for the feeling that I lost today
Summer sent a runner through the weather that I’m under for the feeling that I lost today
Summer sent a runner for the feeling that I lost today

You must be somewhere in London
You must be loving your life in the rain
You must be somewhere in London
Walking Abbey Lane

I don’t even think to make
I don’t even think to make
I don’t even think to make corrections

Famous angels never come through England
England gets the ones you never need
I’m in a Los Angeles cathedral
Minor singing airheads sing for me

Put an ocean and a river between everybody else, between everything, yourself, and home
Put an ocean and a river between everything, yourself, and home

You must be somewhere in London
You must be loving your life in the rain
You must be somewhere in London
Walking Abbey Lane

I don’t even think to make
I don’t even think to make
I don’t even think to make corrections

Famous angels never come through England
England gets the ones you never need
I’m in a Los Angeles cathedral
Minor singing airheads sing for me

Afraid of the height, stay the night with the sinners
Afraid of the height, stay the night with the sinners
Afraid of the height ’cause they’re desperate to entertain

Problems?

rophus — Thu, 02 Jun 2011 08:30:36 +0000

Călcând stindarde

rophus — Thu, 19 May 2011 11:37:35 +0000

A fost odata ca niciodata o universitate care-si zicea Universitatea Babes-Bolyai. Ca orice universitate, aceasta avea o multime maaaare-mare de facultati, printre care si cea de Istorie si Filosofie. Cum la inceputul fiecarui an studentii sunt pusi sa-si completeze contractele de studiu cu disciplinele din anul curent, si eu, la fel ca multi altii, cand am ajuns la “discipline optionale”, mi-am luat doua optionale: 1. Psihologie sociala si 2. Psihologie cognitiva. Toate bune si frumoase, a trecut primul semestru, ambele materii trebuind sa le facem cu acelasi profesor, frustrat, stresat, frustrat si stresat, stresat, frustrat si pe deasupra si mai stresat. Bun. In al doilea semestru, materia era trecuta in orar ca fiind joia de la orele 14:00 – 16:00. Ca un student silitor si constiincios ce mi-s, am mers de 2 ori la ora stabilita la sala cu pricina, ca apoi sa aflu ca Domnul Frustresescu si-a dat demisia. Nimic neobisnuit, omul s-a plictisit, a incaruntit, s-a lasat de treaba. Bun bis. Trece luna ianuarie, trece februarie… ajungem in luna mai, profesor nicaieri. Ce faci cand ai nelamuriri, apelezi la tutorele de an. Tutorele de an [unofficial definition] este o persoana la care apelezi cu orice problema ai intampina si te trimite la secretariat ca el n-are timp. La secretariat primim minunata veste, si anume ca o sa avem toti restante de la sectia Comunicare si sectia Filosofie pentru ca materiile astea merg in paralel si nu se poate schimba nimic.

Si acum trei sfaturi pentru ocuparea pozitiei de secretara:

1. Din pat in pat ca Alba-ca-Zapada (blonda) sa zburzi;

2. Sa adori ritualul prelungit al cafelei;

3. Sa fii fana Yo Mama Jokes, pentru a te specializa in replici proaste dedicate studentilor.

Vrei să înveţi programare şi design web?

rophus — Fri, 22 Apr 2011 09:37:54 +0000

Recomand cu căldură tutorialele W3SCHOOLS!

HTML Tutorials

Learn HTML
Learn HTML5
Learn XHTML
Learn CSS
Learn CSS3
Learn TCP/IP

Browser Scripting

Learn JavaScript
Learn HTML DOM
Learn DHTML
Learn VBScript
Learn AJAX
Learn jQuery
Learn E4X

XML Tutorials

Learn XML
Learn DTD
Learn XML DOM
Learn XSLT
Learn XPath
Learn XQuery
Learn XLink
Learn XPointer
Learn Schema
Learn XSL-FO
Learn XForms

Server Scripting

Learn SQL
Learn ASP
Learn ADO
Learn PHP
Learn ASP.NET
Learn .NET Mobile

Web Services

Learn Web Services
Learn WSDL
Learn SOAP
Learn RSS
Learn RDF

Multimedia

Learn Media
Learn SMIL
Learn SVG
Learn Flash

Web Building

Web Building
Web Browsers
Web Certification
Web Hosting
Web W3C
Web Quality
Web Semantic

Sinele plictisit al naţiunii

rophus — Mon, 24 Jan 2011 19:26:45 +0000

Ne lasam subordonati tehnologiei. Zeul Masina ne priveste pe iPad ingrozit de multitudinea compusa din elementele 0 si 1 care ne indunda venele si nici macar nu traim in Matrix! Sau cel putin asa tind sa cred. Eu nu am sa ma sacrific pentru Umanitate, nici macar nu am avut parte de o nastere alchimica, dupa cum zice sinteza invataturii gnostice cu privire la Revolutia Constiintei, dar simt o inclinare inspre moartea sinelui. Cu greu mai reusim sa convertim subconstientul in constient si sa credem ca Sinele e o carte cu multe volume. Pierim in interior si incercam sa iesim din decor. Nu renuntam la incercarea de a spulbera mitul perfectiunii. Suntem un popor de incapatanati, dar cu toate astea, capii nostri nu au cap! Adica au. Dar e o bucatica de carne cangrenata pana la ultimul neuron. Oricum, politica e deja o alta partitura care ne invadeaza fundalul simfoniei vietii. Daca nu ar fi cantata de catre niste afoni (ca tot ziceam cu cateva randuri mai sus ca au cap si probabil canta pe partea opusa), poate ne-am apropia ca natiune de “norul multumirii”, dar cum suntem romani, avem privilegiul de a nu ne multumi nici macar cu ceea ce avem. Politica= 1. prostitutie verbala non-intelectuala; 2. masturbare in absolut; 3. impotenta calificata. Sa ne mai plangem? Pentru ce?——————————————————————————————————————————————————————————-M-am obisnuit sa fac parte dintr-un popor de cacat. Nu mai departe. Presedintele Basescu a fost huiduit azi la manifestarile din Iasi cu prilejul Zilei Unirii Principatelor. Da. Nu suntem primii care ne huiduim conducatorii (sa nu intram in discutii de genul ‘presedinte bun’ sau ‘presedinte rau’, ca nu asta e important). Se canta imnul, iar la Antena 3 nu stiai: se aude ceva cantand, sau se aude de la “huaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa”. Mortaciuni cu caciuli de blana in cap si fara dinti in gura, sprijiniti in carje huiduiau. Si francezii il huiduiau pe Nicolas Sarkozy. Si americanii l-au huiduit pe Bill Clinton in 4 iulie 1995, dar spre deosebire de noi, americanii huiduiau inainte ca acesta sa inceapa marsul, in timpul imnului Americii toti erau cu mana dreapta pe piept, iar dupa plecarea lui Bill huiduielile au continuat. Noi in schimb nu avem nici macar cea mai mica scanteie de solidaritate. Gandirea colectiva ne imbolnaveste pe toti.

O alta zi fara miere

rophus — Thu, 02 Dec 2010 09:54:31 +0000

Azi mi-am atarnat in streang scopul pentru simplul fapt ca nu mai scuza mijloacele. L-a dezamagit pe Machiavelli. Azi nimeni nu mai bea lapte din sfarcuri de cometa (cu exceptia lui Mircea Dinescu). Azi cine zice “te iubesc” zice “du-te naibii”. Azi cine crede in televiziune, crede in OTV. Lumea asta nu a fost creata la bucurie. Se procreeaza totusi in placere. Placerea… Placerea nu e bucurie. E simulacrul ei. Are o functie diabolica: aceea de a amagi, de a ne face sa uitam ca actul creatiei poarta amprenta tristetii din care s-a ivit. Azi nici macar teologia nu mai pastreaza respectul pentru Dumnezeu, decat respectul majusculei. Nu-mi place sa filosofez. Doar aberez! De ce aberez? Pentru ca filosofia nu e decat o meditatie poetica lipsita de versuri inutile, cu privire la nefericire. Nu mai inteleg de ce azi se vorbeste despre drumul suferintei ca fiind un drum al iubirii care presupune necunoasterea esentei satanice a suferintei. Pe treptele suferintei n-ai sa urci. Doar ai sa cobori. Nu urci spre cer, ci cobori spre infern. Daca mai exista asa ceva… Bolnavi de sfera sperantei, asteptam. Asteptand, uitam ce asteptam. Dar asteptam. Daca ma zbat in continuare, o fac pentru ca sunt predispus constiintei propriei decaderi care, culmea, ma impiedica sa port titlul de decazut. Decazutul care-si judeca ego-ul nu mai este decazut. Constiinta pe care o avem asupra starii noastre ne face sa fim stapani asupra ei. Hai sa supravietuim asupra problemelor noastre! Sau… are rost?

Cazand…

rophus — Mon, 27 Sep 2010 23:20:10 +0000

Nu pot sa ma gandesc nici eu decat la cabluri, mufe si mai ales la ceea ce e dincolo de ele, nu la intrare, ci la iesire. Cand iesi, te deconectezi de la Sistem, ucizi o entitate. Ce fel de entitate? Virtuala. Sau poate nu. Oricum, prea putin conteaza. Tot ce simt e ca am ajuns sa cad. Si cad intr-o prapastie abrupta fara sperante sau vise care sa ma mai ajute intr-o masura sau alta sa trec peste deep shit-ul de zi cu zi. Am uitat de vremea cand aerul nu-mi era de ajuns daca nu il respiram cu o persoana oarecare, cand visele imi erau gri daca nu le visa cu mine, am uitat de vremea cand ziua de maine avea sens doar pentru ca pentru mine, cineva oarecare era maine, cand privirea mi se stingea daca vreo secunda nu se impletea cu cineva, cand imi simteam sufletul cald, arzand cand mai brutal, cand mai mocnit, pentru cineva. Gandindu-ma prea mult la fericirea altora, pe mine m-am lasat in fundul prapastiei, tanjind sa ma regasesc dupa o lunga cadere inca activa.

Uitare.Apus

rophus — Wed, 18 Aug 2010 21:32:53 +0000

De ce? Ah… Cred ca mi s-a parut. Ai spus ca nu uiti, nu? Ai spus! Sau nu ai spus? Am uitat. Varsta. Sunt bun? Da. Sunt bun. Stai putin… Cum ai ajuns la concluzia asta? De ce sunt bun. Aha. Da. Sunt diferit. Stiam. Normal. Nici macar doua picaturi de ploaie nu sunt identice, normal ca sunt diferit. Cu totii suntem diferiti. Asta ne face pe noi sa fim Noi. Da. Dar de ce nu e totul cum trebuie sa fie? Poftim?! Cum adica de unde stiu eu cum trebuie sa fie… Tu nu stii? Dar de ce nu stii? Din cauza ca esti o persoana prea cu capul in nori si nu stii nici macar ce trebuie sa faci cu lingura din mana? Imi pare rau. Esti o persoana sigura pe tine, dar e relativ. Totul este relativ. Tie iti place sa te minti. Da. Te minti si nu vrei sa admiti sub niciun chip asta. De ce nu vrei sa recunosti? De ce nu vrei sa recunosti ca esti o persoana naiva? De ce nu vrei sa recunosti ca esti o persoana care incearca sa se ascunda in bratele oricum ii cere? De ce nu pui lucrurile in balanta si sa vezi riscurile prin toate prismele posibile? De ce esti prost? De ce te razbuni spunand ca iti aplici o penitenta facandu-i pe cei care tin la tine sa sufere? De ce? Nu vreau sa iti tai din elan sa-ti zic ca toate visele tale sunt utopice. E prea devreme. Daca nu auzi asta acum, n-ai sa mai auzi nimic de la mine. Esti hazardat de fiecare panza de paianjen pe care o vezi. De ce? Nu cumva si tu esti un paianjen? Nu cumva si tu intinzi panze peste tot dupa tine pentru a-ti captura prada fara sa te gandesti si de ce faci asta? Mi-ai spus ce ai visat. Ce ar fi de interpretat? Ia visul ca pe o transpunere in realitate. Ai visat ca ai murit. Te-ai vazut intins pe o masa, acoperit cu un cearceaf, dar esti constient ca erai tu si pe eticheta agatata de degetul tau mare al piciorului stang scria EXCESE. E doar un vis. Poate e un semn. Cert e ca ai timp sa iti amintesti de viata anterioara si sa o scrii pe actuala asa cum ti-o doreai. Nimic nu reprezinta o piedica! Nu te grabi sa mori…

Punga.

rophus — Mon, 16 Aug 2010 20:13:57 +0000

Imi place la tara. Nu. Nu la tara. Oamenii de la tara. Imi place sa ma duc la magazin. Toata lumea a auzit denumirea pungilor de plastic ca fiind “punga de-un leu”. Imi place sa-i aud pe batrani, devotatii de odinioara ai Sistemului, care, cand merg la magazin cer “o punga de-un leu, de-aia cu 50 de bani” sau “un pate de ficat de post”.

Dorinţe efemere

rophus — Wed, 21 Jul 2010 15:40:58 +0000

Doresc să-ncep a-ţi spune despre mine.

Mereu am vrut sa aparţii de-un loc

În care viaţa pare-a fi un joc;

Sa-l joci cu pasiune intr-un loc anume.

Doresc să-ncep a-ţi da acea parte din mine.

Mereu incercam sa te culeg din lume

De unde să te pot feri de rime,

Poveşti şi poezii numite baliverne.

Doresc să-ncep a-ţi contempla privirea

Unică in zecile de mii.

Ma rog la ziua-n care-ai sa revii;

Păcat ca totul trece…şi-i aievea.

(E. Rophus)